Primiți cu improvizația online?

Și răspunsul a fost unul surprinzător de plăcut pentru mine. Nu numai că această idee a fost acceptată, dar a fost și îmbrățișată. Se pare că acest concept de “YES, AND” ne urmărește peste tot atunci când facem lucrurile cu drag.

Unul din aspectele pozitive ale acestei inițiative online a fost faptul că am putut acoperi mai ușor o arie geografică mai largă. Am avut participanți inclusiv din Craiova sau Timișoara. Vlad Meche, din trupa timișoreană Impro High ne zicea că este o oportunitate bună pentru ei să vadă ce mai facem noi bucureștenii, ce se mai întâmplă cu improvizația la capitală, aici unde pare că suntem cumva în bula noastră (comentariu ce îmi aparține în totalitate 😛 ).

Deși inițial eram destul de reticent că va funcționa, pentru că nu îmi imaginam cum se poate replica energia pe care o ai atunci când ești fizic în mijlocul oamenilor și radiezi de entuziasm și te hrănești la rândul tău cu chicoteli și râsete și frumusețea descoperirilor spontane ale participanților, mi s-a dovedit că și în online se poate crea o astfel de atmosferă. În primul rând ajută disponibilitatea mare pe care o au participanții la aceste ateliere, cât și faptul că ai o conexiune și un flow cu colegul cu care susții drop-in-ul, dobândite în vremurile în care jucai sau predai impro cot la cot cu el. În al doilea rând ajută să stabilești un minim de conduită în ceea ce privește desfășurarea atelierului din punct de vedere tehnic, lucru care se transformă în ceva organic oricum, fără să trebuiască să insiști de fiecare dată (microfon pe mute, camera off când nu ești în scene ș.a.m.d.).

Până acum au avut loc 9 sesiuni de impro pe diverse teme și le voi lista mai jos, pentru că matematica din capul meu nu îmi dă pace să trec mai departe:

  • Impro cu obiecte
  • Scene, scene, scene
  • Non-verbal
  • Grammelot
  • Sugestia. Prieten, nu dușman
  • Fail and be happy!
  • Punct de vedere
  • Online speaking – transformat într-un intensiv “Camera ON, emotions OFF”
  • Absurd + Justificare = Funny

Am participat la 4 dintre aceste ateliere și am avut bucuria să descopăr oameni care abordau temele și poveștile propuse de noi din perspective la care nu ne gândeam și cu un entuziasm extraordinar de exploratori. Acestea sunt câteva calități pe care le ai cu precădere atunci când ești la început de drum în improvizație și după care ești mereu în căutare odată cu trecerea timpului, dacă alegi să i te dedici. Dar iată că există astfel de momente în care le regăsești, simțindu-te inspirat de oamenii din jur și învățând la rândul tău de la ei.

„Am transformat seara din una tristă șI banală în una excelentă și plină de a face lucruri” spune Maria. Și atunci când aprecieri precum aceasta se alătură celorlalte primite în urma atelierelor susținute, ți se reconfirmă faptul că e bună calea pe care ai ales-o.

Participanții la ateliere au fost dintr-un spectru foarte larg al experienței în improvizație, de la zero experiență până la ani buni de improvizație, însă cu toate acestea grupurile au fost omogene și nu s-a simțit vreo clipă că există vreo barieră între ei. Mai mult decât atât am avut un grup de oameni care au devenit nucleu al acestor ateliere și dintre ei, nelipsită este Manu, care așa a și început să improvizeze. Și probabil că atunci când va face impro live, o să i se pară ciudat că nu are în față un ecran și un webcam la care să se uite atunci când oferă cele mai neașteptate justificări și cele mai potrivite replici spontane. Pe această cale, o rugăm frumos pe Manu să ne împrumute și nouă caietul în care și-a luat notițe de la început la toate drop-in-urile susținute de Recul. Așa avem și noi o curriculă gata scrisă 😊

Deși interacțiunea online a fost primul și singurul contact pe care Manu l-a avut cu improvizația, pare că face asta de ceva timp, pentru că multe lucruri le face cu o ușurință și o naturalețe demne de luni bune de antrenamente, iar progresul ei este unul evident și exponențial.

Și că tot vorbeam mai sus de atmosfera creată la sesiunile de impro online, vă povestesc pe scurt experiența drop-in-ului pe care l-am ținut cu Florin Lungu, pe tema grammelot (tehnică ce presupune să vorbești imitând diverse limbi străine). Am râs de la cap la coadă și nu a fost numai cazul meu, se poate confirma și de către restul participanților. Pe cât de spectaculoase sunt jocurile de improvizație cu grammelot, pe atât de grea mi se pare stăpânirea acestei tehnici, deoarece necesită mult antrenament și anularea unui nivel mare de simț al penibilului, mai ales atunci când ce iese pe gură n-are nicio legătură cu limba pe care trebuia să o imiți, exact ce am pățit la începutul atelierului încercând să dau un exemplu de spaniolă care a sunat a cea mai perfectă portugheză (se întâmplă și la case mai mari). Un nivel de risc destul de mare dacă te dedublezi și te vezi din afară cum începi să te judeci. Dar fiindcă, ne-am asumat cu toții că acest atelier este unul în care suntem dispuși să experimentăm până în pânzele albe și să avem libertatea unor copii care se joacă, atunci când imităm limbile străine pe care ni le-am propus, nici nu am simțit cum trece timpul preț de 2 ore.

Atelierele continuă, ne gândim chiar să pornim câteva grupe care să își păstreze componența pe durata mai multor ședințe și să avem ca finalitate spectacole online. Puteți să ne scrieți dacă vă surâde ideea și, de asemenea, puteți să ne sugerați subiecte sau teme din improvizație pe care ați vrea să le abordăm în următoarele drop-in-uri.

Ne revedm curând, însă până atunci, Dan Miron vă urează toate cele bune și stați în casă!

Leave a Comment