De multe ori mi-am imaginat cum ar fi să am un matinal la radio. Pentru că îmi făcea cu ochiul ideea de a oferi un vibe bun și o energie pozitivă oamenilor care m-ar fi ascultat… chestie care se bate cap în cap cu modul în care sunt eu de dimineață, adică destul de morocănos, nu extrem, dar îmi ia un pic de timp până să turez motoarele și după aia să te ții. Și gândindu-mă că băieții ăia care sunt la matinal intră în emisie pe la ora 6 ceea ce probabil îi face să fie în picioare la un 4.30, nu numai că mi se pare extrem, ci aproape apocaliptic. Dar, un matinal de la 9.30, sau chiar 10.30, nu sună rău deloc. Așa că stând acasă și neavând mare lucru de făcut, s-a născut pe timp de izolare, treziRECULatte, un matinal casual, și un prilej bun de a afla prin ce a mai trecut fiecare membru al echipei Recul, în ziua precedentă. Și treaba care îmi place cel mai mult este că ne adaptăm la energia fiecărei dimineți și luăm lucrurile pe rând, pas cu pas. Poate uneori nu am avut tocmai o noapte ușoară, am avut insomnii sau ne trezim mahmuri de la “somniferele” pe care ni le administrăm în exces ca să putem adormi mai repede, dar faptul că suntem acolo unul pentru celălalt, cât să ne ascultăm și să mai facem o glumiță care să aducă măcar un zâmbet pe buzele persoanei în cauză, mie, unul , îmi place.
Și mai mult decât atât, avem un nucleu de oameni care ne ascultă în fiecare dimineață și sunt cu gândul la noi, din casele lor, și pentru care matinalul ăsta este un boost excelent pentru o dimineață altfel, care le întrerupe rutina, însă, paradoxal, devine rutină. Sunt oameni care lucrează de acasă și au nevoie de un fundal sonor, de discuții care nu duc undeva neapărat, de râsete și de o energie faină pe care reușim să o transmitem.
De când facem matinalul, cred că am vorbit cu soră-mea mai des decât am făcut-o în ultima jumătate de an. E drept că stă în Amsterdam, dar asta nu e o scuză. Mă bucur mult când îmi scrie că s-a amuzat teribil când a zis Florin nu știu ce glumă sau când m-am hârjonit cu Codreanu sau când ne-am jucat nu știu ce joc. Faptul că matinalul e unul din highlight-urile zilei ei, pentru mine e suficient cât să mă trezesc cu chef pentru matinalul din ziua următoare.
De curând am descoperit și varianta matinalului cu invitați, care este absolut delicioasă, tocmai pentru că fiecare invitat vine cu propriul vibe. Miky Georgescu, spre exemplu, din clipa în care și-a activat camera video pe Zoom, a început să sară în sus de entuziasm, care este absolut molipsitor, din online până în live. Adorabil modul în care povestește și pasiunea pe care o dedică mai ales atunci când joacă boardgame-uri cu Vlad Pasencu, acest master of boardgames din rândul improvizatorilor și nu numai. O oră care s-a scurs foarte rapid, pentru că energia georgesciană a fost cu noi.
A doua rundă de invitați a fost formată din cuplul comic Sever Bârzan și Ștefan Huluba, a cărei chimie este demnă de echivalentul premiilor Oscar în materie de relații de prietenie. Ca și la primul matinal cu invitat, nu a fost nevoie să facem prea mult, căci lucrurile au mers din propria inerție. Am avut parte de povești din tinerețile lor, de tutorial de tăiat roșia în mână și de recomandări de cărți și filme, dar cu adevărat delicioase au fost micile împunsături pe care și le-au aruncat unul altuia.
Și sunt o mulțime de oameni la care ne gândim și pe care ne dorim să îi avem invitați. Și pe care o să îi avem. Și pentru că lista e lungă, cu siguranță finalul izolării, nu va fi nici finalul matinalului, pentru că ne place foarte mult atmosfera care se creează și pe care reușim să o transmitem chiar și pe undele internetului.
Cam atât pentru moment, numele meu este Dan Miron și am fost gazda dumneavoastră în această dimineață! O zi frumoasă în continuare!